Sodiul este cationul major al spaţiului extracelular, unde se află 2/3 din cantitatea totală din organismul uman (mai ales în plasmă, ţesutul nervos şi mus- cular); restul de circa 35-40% este încorporată în compuşi anorganici la nivelul oaselor.
Sodiul intervine în balanţa hidrică a organismului, protejând volumul spaţiului extracelular, în echilibrul acido-bazic, în permeabilitatea celulară a materialelor metabolice (prin pompa de sodiu – Na+-K+-ATP-aza) şi în excitabilitatea musculară.
Consecinţele deficitului de sodiu: hiponatremia – indusă de transpiraţii excesive, diaree sau vărsături persistente, arsuri, boli renale – determină hipo- osmolaritatea compartimentului plasmatic, antrenând trecerea apei în comparti- mentul tisular, cu hiperhidratare şi edem celular, mai evident la nivel cerebral. Sunt prezente semne de suferinţă nervoasă centrală difuză: inapetenţă, cefalee, vărsături, alterări ale capacităţii de concentrare, memoriei şi stării de cunoştinţă şi convulsii generalizate.
Consecinţele excesului de sodiu: hipernatremia – determinată de creşterea capitalului de sodiu al organismului (prin creşterea aportului şi/sau eliminări scăzute de sodiu la nivel renal) sau din pierderea de apă fără pierdere proporţio- nală asociată de sodiu – induce ieşirea apei din celule şi scăderea volumului spaţiului intracelular;
Semnele clinice constă în acest caz din sete intensă, even- tual poliurie şi, mai ales, semne neurologice (explicabile prin reducerea volu- mului celulelor cerebrale). Aportul cronic crescut de sare (clorură de sodiu) pare să aibă legătură cu creşterea valorilor tensionale.
Sursele alimentare de sodiu sunt reprezentate în principal de alimentele şi băuturile ce conţin clorură de sodiu.
În general, conţinutul natural de sodiu al ali- mentelor bogate în proteine (lapte, brânză, ouă, carne, peşte) este mai mare decât cel al legumelor şi cerealelor, în timp ce fructele conţin puţin sau deloc sodiu.
Adaosul ulterior de conservanţi, condimente, arome şi sare alimentară creşte mult conţinutul sodic al alimentelor în cursul procesării industriale; numai 10% din cantitatea totală de sare ingerată de un adult provine din conţinutul natural de sare al alimentelor, 15% – din sarea adăugată la gătit sau la masă şi 75% – din sarea adăugată în timpul proceselor de procesare industrială a alimentelor.
Alte surse alimentare de sodiu sunt constituite de componente alimentare precum bicarbonatul de sodiu şi glutamatul monosodic şi de apa comunitară, ambele categorii adu- când însă câte un aport de sub 10% din aportul zilnic de sodiu.
Sodiul este cationul major al spaţiului extracelular, unde se află 2/3 din cantitatea totală din organismul uman (mai ales în plasmă, ţesutul nervos şi mus- cular); restul de circa 35-40% este încorporată în compuşi anorganici la nivelul oaselor.
