Graul – hrana sau otrava ?
In ziua de azi calitatea painii este in functie de prezenta/absenta adaosurilor chimice.
In incercarea de a raspunde la celebra intrebare “ Cat de buna este painea pe care o consumam?”, specialistii de la SanteNature plecand de la regula de baza –“ o paine sanatoasa nu exista fara o faina sanatoasa”, au ajuns la cercetarea propietatilor “graului modern”.
Graul- binecuvantare pentru omenire
Cand s-a inceput cultivarea graului, nu se poate spunde cu exactitate, insa se aproximeaza , ca in urma cu cca 10 000 de ani, oamenii au trecut de la stadiul de vanatori-culegatori la agricultori, deoarece acestia au observat ca semintele de cereal e culese se pastrau mult timp fara sa se altereze.
Acest lucru i-a determinat sa cultive cereale.
Odata cu trecerea timpului, a intrat in joc un element importanta in alegerea soiurilor de grau, si anume capacitatea aluatului preparat din faina acestei cereal de a se umfla cat mai mult. Spre deosebire de alte fainuri, cum ar fi cea de orez, porumb, hrisca, mei, care nu cresc deloc, oricat ar fi de amestecate cu apa si drojdie, graul contine acel amestec de proteine numit de cercetatori gluten, care permite aluatului sa se umfle prin fermentare. Astfel ca la sfarsitul secolului al XIX-lea si apoi in anii 1960, cercetarile agronomice au cunoscut progrese rapide in ceea ce priveste dezvoltarea cerealelor mai rezistente, mai productive, mai bogate in gluten. Patiseriile s-au dezvoltat cu repeziciune, consumatorii fiind fericiti ca puteau gusta varietati de paine si prajituri tot mai fine.
Genetica graului, modificata profund
Genetica graului este una dintre cele mai complicate, genomul graului nefiind inca descifrat in intregime. Se stie ca graul modern, creat in anii 1970, numit Lerma Rojo 64, Siete Cerros, Sonora 64 sau Super X are 42 de cromozomi, pe cand Einkorn, stramosul tuturor speciile de grau avea doar 14 cromozomi. Hibridizarile au dus la obtinerea unor specii pe care le numim in continuare grau, dar care par atat de diferite de graul pe care il cunosteau stramosii nostrii, asemenea unui elefant fata de un soarece.
Intoleranta la gluten, tot mai frecventa
Aceste “imbunatatiri” succesive ale graului, pe temeiul, ce-i drept justificat din anumite puncte de vedere, al cresterii productivitatii, au dus la prezenta in grau a unor noi proteine – mai mult de 14 la numar, potrivit unor specialisti. Insa organismul uman nu s-a putut adapta genetic atat de rapid pentru a crea enzimele necesare digerarii acestor proteine.
Urmarea? Consumarea graului modern ar duce la aparitia unui numar tot mai mare de cazuri de intoleranta la gluten, sau cel putin o sensibilitate, manifestata prin balonari, oboseala, dureri de cap, oase fragile.
In cartea intitulata “Gluten: cum ne intoxica graul modern “, specialistul Julien Venesson sustine ca cercetatorii agronomi au modificat profund genetica graului, conducand la specii gen “Frankengrau”. Speciile moderne de grau, tot mai bogate in gluten, sunt toxice pentru organismul uman, conducand la o explozie de alergii si, mai grav, boli autoimmune, potrivit lui Julien Venesson.
In aceste conditii, Venesson, precum si alti specialisti recomanda un regim fara gluten, sustinand ca proteinele cunoscute sub numele de gluten nu sunt necesare organismului uman.
