Drojdia

Drojdie uscata

Drojdie uscata

Cea mai cunoscuta drojdie este o ciupercuta mica (saccharomyces cerevisiae) alcatuita din:

  • carbohidrati 40%,
  • proteine 49%,
  • grasimi 4%,
  • vitamine si minerale 7%.

In forma naturala este bogata in vitamina B si in substante alcaline (sodiu, potasiu), elemente care ajuta mult la neutralizarea acizilor daunatori sistemului gastric: ficat, intestine, stomac. Din pacate majoritatea acestor substante valoroase dispar in urma prelucrarii, adica incalzirii, fierberii drojdiei. El se hraneste cu zahar sau cu amidoni.

Drojdie bio

Drojdie bio

Daca ii dam de „mancare” el fermenteaza si descompune zaharul in bioxid de carbon si alcool. Bioxidul de carbon care se formeaza in aluat sub forme de „basicute” face sa creasca aluatul.
In magazine exista doua feluri de drojdii: cea proaspata si cea uscata.

Diferenta este ca acea proaspata are termenul de valabilitate mai mica, se tine la frigider intre 2 – 8 gradeC, trebuie putin mai mult din el si prima data trebuie desfacuta in apa calduta sau lapte caldut apoi amestecat cu faina. Drojdia uscata este obtinut din drojdia prospata asa cum se subintelege, adica prin uscare. Are termen de valabilitate mult mai lung (12 – 24 luni), nu trebuie desfacut in apa, adica se poate pune direct la faina, dar aluatul se lasa la dospit mai mult timp. Temperatura optima pentru apa sau lapte este de 36 – 37 gradeC, cea calda omoara ciuperca iar cea rece prelungeste dospirea. Nici abuzul de zahar nu face bine si nu-i place nici contactul direct cu sarea (deci nu se pun impreuna in faina, ci este mai bine daca se amesteca intai sarea cu faina)

Drojdie pentru paine

Drojdie pentru paine

De obicei se administreaza la faina in procent de 4 – 10 %, adica aproximativ 50g drojdie proaspata sau 14g drojdie uscata la un kilogram de faina. Dar trebuie tinut cont de recomandarea fiecarei retete! Cu cit se pune in aluat mai mult unt, oua si zahar cu atat este nevoie de mai multa drojdie. Ingredientele se amesteca, se framanta si se lasa la dospit. Se acopera vasul si se pune intr-un loc cald. Aluatul de obicei intr-o ora, doua, creste dublu si este bun pentru copt. Sfarsitul dospirii se recunoaste cand aluatul incepe sa se lase. Nu trebuie lasat sa dospeasca prea mult fiindca cu timpul se dezvolta in el bacterii care transforma subtantele zaharoase in acid lactic si produsul devine acrisor.
Daca respectam toate cerintele drojdiei el va fi recunoscator si o sa obtinem rezultate placute si gustoase!
In dieta fara gluten este recomandat folosirea drojdiei cu sigla deja bine cunoscuta.